Wed Nov 20 2024
Un experiment științific revoluționar aduce în prim-plan originile evolutive ale celulelor stem și deschide noi perspective asupra legăturilor dintre animale și strămoșii lor unicelulari. Cercetătorii au reușit să creeze un șoarece utilizând gene antice, o realizare ce schimbă felul în care înțelegem dezvoltarea celulară și evoluția.
Un studiu publicat în Nature Communications detaliază cum o echipă internațională de cercetători, condusă de Dr. Alex de Mendoza de la Queen Mary University din Londra, a folosit gene provenite de la choanoflagelate – microorganisme unicelulare considerate cele mai apropiate rude ale animalelor – pentru a crea celule stem. Aceste celule au fost ulterior utilizate pentru a genera un șoarece viu.
Genele utilizate, similare cu cele Sox și POU care induc pluripotența la mamifere, au fost identificate în genomul acestor organisme unicelulare. Deși mult timp s-a crezut că aceste gene au evoluat exclusiv în cadrul animalelor, descoperirea lor în choanoflagelate schimbă radical această percepție.
Prin acest experiment, cercetătorii au înlocuit gena Sox2 a unui șoarece cu o genă similară din choanoflagelate. Celulele reprogramate au fost injectate într-un embrion de șoarece în dezvoltare, generând un organism himeric cu trăsături provenite atât de la embrionul gazdă, cât și de la celulele reprogramate – confirmând astfel compatibilitatea acestor gene antice.
Dr. de Mendoza explică: „Acest experiment demonstrează continuitatea extraordinară a funcțiilor genetice de-a lungul a aproape un miliard de ani de evoluție. Genele-cheie care stau la baza formării celulelor stem ar putea fi mult mai vechi decât celulele stem în sine, deschizând calea pentru viața multicelulară complexă.”
Acest studiu arată cum proteinele Sox și POU, utilizate inițial de strămoșii unicelulari pentru procese celulare de bază, au fost „reciclate” în timpul evoluției pentru a deveni elemente esențiale în formarea celulelor stem și în dezvoltarea animalelor complexe.
Deși choanoflagelatele nu au celule stem, genele lor servesc pentru controlul proceselor fundamentale care, ulterior, au fost repurpose în construcția corpului multicelular. Această descoperire evidențiază flexibilitatea genetică remarcabilă și rolul reciclării în evoluție.
Această descoperire nu este importantă doar pentru înțelegerea evoluției, ci și pentru viitorul medicinei regenerative. Înțelegerea profundă a mecanismelor care au stat la baza pluripotenței poate ajuta cercetătorii să îmbunătățească tehnicile de reprogramare celulară, cu aplicații directe în tratarea bolilor sau în repararea țesuturilor afectate.
Dr. Ralf Jauch, unul dintre colaboratorii studiului, subliniază că experimentele cu versiuni sintetice ale acestor gene ar putea depăși performanțele genelor native, deschizând noi posibilități pentru terapia celulară.
Acest experiment inovator demonstrează puterea conexiunilor evolutive dintre unicelulare și organismele complexe de astăzi. Prin utilizarea genelor antice, cercetătorii au deschis uși noi în înțelegerea formării celulelor stem și a evoluției vieții multicelulare. Pe lângă implicațiile teoretice, acest progres ar putea schimba modul în care abordăm medicina regenerativă, oferind soluții mai eficiente pentru reprogramarea celulară și vindecarea bolilor.
No categories available
No recent posts available